Acestea sunt cuvintele fratelui Cornel Prejban, păstorul bisericii române baptiste din Krems, Austria, după vizita facută de Grupul Coral Cluj-Napoca condus de Mircea Căpuşan. Sâmbătă seara şi duminică dimineaţa nam întâlnit u grup de credincioşi români care au trăit experienţe minunate cu Dumnezeu în timpul construcţiei bisericii din Krems. Ne-am bucurat să îi vedem faţă în faţă pe cei pe care i-am şi susţinut fnanciar cu ceva vreme în urmă. Cred că Dumnezeu are un plan cu cei de acolo. Am fost impresionat de smerenia de care dau dovadă şi de mărturia ce o au în comunitatea locală.
Istoria lor o ştiţi… la avizierul bisericii lor se pot vedea articolele din ziarele locale care se îngrijorau de construcţia unei moschei chiar în centrul micului lor oraş. Apoi, bucuria la auzul veştii că acolo se va ridica o biserică creştină nu o moschee. Evenimentul deschiderii bisericii a fost onorat cu prezenţa de către oficialitaţile locale… care continuă să aibă o atitudine foarte deschisă faţă de comunitatea noastră de români.
Într-o discuţie cu fratele Prejban, cu toată sinceritatea mi-a spus: „Frate Rei, hai să fim sinceri, noi toti am venit aici pentru a ne merge mai bine (şi aici îmi arăta stomacul) şi Dumnezeu ne-a mutat pe o cale nespus mai bună… de a ne merge mai bine în cele spirituale şi de ce nu, de a face acelaşi bine altora, celor din ţara în care locuim. Ne-am schimbat perspectiva. Acum avem nu numai o istorie ci şi un vis.“
Şi cred că aşa şi este. În timpl serviciilor am văzut mai mulţi austrieci care, cu credincioşie, frecventează biserica cu regularitate. Îi poţi vedea acolo în sală, cu căştile pe urechi ascultând traducerea. Alteori, îi vezi luminându-se la faţă când recunosc vreo cântare… uneori cântă în limba lor, alteori cu melodia în minte, abia îngână câteva cuvinte din amintiri. Îmi spuneau fraţii că unii dintre ei nu sunt departe de a-L primi pe Hristos.
În 8 noiembrie biserica doreşte să aibă primul botez nou testamental. Pentru că va fi un eveniment cu totul special pentru comunitatea locală am fost chemaţi ca şi biserică să îi susţinem în rugăciune.
Noi i-am salutat cu cuvintele lui Pavel din Coloseni 1: „am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus, şi despre dragostea, pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri … De aceea şi noi, din ziua cînd am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentruca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să -I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducînd roade în tot felul de fapte bune, şi crescînd în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţămind Tatălui, care v'a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.’’
Cred că noi cei de acasă nu reuşim să pricepem pe de-a-ntregul zbaterea celor plecaţi în afara ţării. Abia când mergi şi îi vizitezi, când le aduci un iz de atmosferă ca şi acasă, când le vezi bucuria revederii, reuşeşti să înţelegi marele adevăr: cel mai mic nivel al credinţei creştine este să fii binecuvântat, cel mai mare nivel la care poţi ajunge este să fii o binecuvântare.
(Rei Abrudan)