Programele publice depind în mare măsură de acesta şi lipsa lui este chiar de neconceput. Este considerat vital pentru pregătirea atmosferei care precede mesajul lui Dumnezeu, deşi conţine la rândul lui un mesaj. Unii spun ca subiectul se adresează sufletului şi nu atât de mult raţiunii. În consecinţă unii se manifestă natural iar alţii îşi inhibă manifestările emotive inevitabile. Mulţi am găsit soluţia şi promovăm toleranţa, dând vina pe diferenţele culturale sau preferinţe. Cu toate astea există prea multe divergenţe iar dezbaterile, acolo unde există, nu sunt nici pe departe concentrate pe celelalte componenete (rugăciune, predicare, misiune) aşa cum ne îndeamnă Scriptura să cercetăm, ci pe subiectul nostru minor. Mergem acasă după unele întâlniri ale bisericii şi nu ne doare capul de mesajul predicat, ci ne doare pieptul de ritmul başilor sau urechile de huruitul orgii. Bine cel puţin că nu ne doare în cot, deşi ăsta ar fi un semn că stăm aplecaţi asupra Scripturii sau în rugăciune.
Aş putea continua la fel, deşi cred că aţi bănuit la ce mă refer... aşadar, vă propun să citiţi articolele scrise pe această temă la secţiunea Perspective Biblice (GDM1 si GDM2) şi chiar mai mult, să adăugaţi o părere. Nu de dragul dezbaterii, al democraţiei şi al libertăţii de exprimare, pentru că Adevărul ştim cu toţii că nu e democratic, dar poate în acest fel depăşim un subiect inepuizabil. Este poate un exerciţiu bun legat de îndemnul Scripturii de a nu înghiţi tot ce ni se dă şi de a cerceta...
Pentru aprofundare, vă recomand un articol video interesant.
(Cosmin Creţ)