Se întâmplă în fiecare familie. Se întâmplă în fiecare comunitate. Se întâmplă în fiecare Biserică. Ai fost lovit în plin, uneori de o săgeată sau de un glonţ, alteori chiar de o rachetă nucleară. Nu, nu eşti în Irak sau Afganistan, dar efectul asupra ta poate fi devastator.

Problema majoră este că persoana care te-a rănit nu este cineva din tabăra opusă. E de fapt un lider al bisericii. E un credincios cu care te vezi în fiecare duminică la slujbă. E un prieten în care aveai încredere dar care a dovedit că nu îi pasă de tine.

Şi atunci suferi. Eşti rănit. Eşti confuz. Te retragi. Te întrebi dacă nu cumva majoritatea creştinilor pe care i-ai cunoscut sunt prefăcuţi. Nu mai ştii în cine să ai încredere.

Se întâmplă foarte des
Se întâmplă atât de des încât nu mai suntem surprinşi să auzim că X şi Y nu şi-au vorbit de ani de zile, sau că Z a renunţat la credinţă. Şi totuşi, în momentul în care creştinii rănesc pe alţi creştini rămânem blocaţi, pentru că ne gândim că nu aşa trebuia să se întâmple. Deşi unele răni sunt uşoare, altele sunt mult mai grave, necesitând ani întregi de vindecare.

În Biblie, Iosif a fost vândut ca sclav chiar de fraţii lui. Regele David a experimentat trădarea din partea unor apropiaţi, chiar şi a fiului său (Psalmul 41:9). Domnul Isus a fost vândut de unul în care investise timp de 3 ani (Ioan 13:18). Credincioşii din Corint s-au certat atât de tare încât au ajuns să-şi deschidă unii altora procese la tribunalele locale (1 Cor. 6).

Dacă dai search pe Google pentru „hurt by the Church” sau „hurt by Christians”, vei întâlni o mulţime de mărturii dureroase ale unor oameni indignaţi. Mulţi dintre ei au făcut tot ce a ţinut de ei, dar au fost respinşi brutal de către cei pe care îi considerau „fraţi”.

Nu aştepta ca toţi credincioşii să fie maturi
De ce apar atâtea probleme în relaţiile dintre credincioşi? Din cauză că trăim într-o lume căzută. Într-o lume perfectă, membrii Bisericii ar urma modelul de iubire al Domnului Isus. Astfel s-ar ajunge la unitate, iar fiecare printr-o atitudine slujitoare s-ar gândi în primul rând la nevoile celorlalţi. Din păcate, un astfel de scenariu se întâlneşte extrem de rar în vremurile noastre. De ce? Pentru că trăim într-o societate imperfectă, având minţi şi inimi imperfecte.

Cu riscul de a supăra pe cineva, eu observ că în bisericile noastre domneşte imaturitatea. Deşi suntem buni la acumulat noi cunoştinţe, stăm mai rău la răstignirea eului şi călăuzirea vieţii de către Duhul. Firea ne controlează prea tare atitudinile, cuvintele, sau faptele. Mulţi dintre noi suntem conduşi de emoţii negative (invidie, mânie, egoism, dorinţă de putere, de avere, etc.) în relaţiile cu alţii.

Când văd că cineva se comportă lipsit de har faţă de fratele sau sora sa îmi vine să strig „Faceţi parte din aceeaşi echipă! Altul este adversarul tău! În loc să conlucraţi împreună pentru a câştiga meciul, de ce pui piedici coechipierului tău?”

Nu uita, există mulţi creştini deosebiţi
Din fericire, pentru fiecare caz negativ există multe altele pozitive. Pentru fiecare pastor care îşi priveşte slujba ca o sursă de câştig, există mulţi alţi slujitori ai lui Dumnezeu care lucrează cu sacrificiu, iubind şi slujind pe cei din jur. Pentru fiecare credincios dur şi insensibil, ale cărui cuvinte rănesc, găsim mulţi alţii care comunică cuvinte de har, ce zidesc.
Când mă simt dezamăgit de egoismul meu şi al altora din jur, îmi mut privirea spre anumiţi “eroi” care mă înspiră prin dedicarea lor. Medicii americani cu care am slujit luna trecută, de dimineaţa până seara târziu, în sate extrem de sărace din jud. Vaslui şi Iaşi, sunt astfel de eroi.

Experienţa ta poate fi o binecuvântare
Permiţând suferinţa în viaţa ta, Dumnezeu intenţionează să te binecuvânteze. Să formeze în tine un caracter mai bun. Unele din cele mai profunde lecţii de viaţă le-am învăţat în momentele de suferinţă.
De asemenea, experienţele dureroase ne ajută să înţelegem mai bine durerile altora şi călătoria lor spre vindecare. Pastorul Rick Warren a spus odată, “Eu angajez doar oameni care au fost profund răniţi. Cei care nu au suferit niciodată tind să trateze foarte superficial durerile altora.” Doar un om care a fost rănit va şti să plângă alături de cel ce suferă.

Victorios, nu victimă
În cele din urmă, noi nu putem controla ce vor spune sau ce vor face alţii. Dar putem alege să mergem mai departe în viaţă fără resentimente. Apostolul Pavel mi-e model în această privinţă. La sfârşitul vieţii, el scrie din închisoare, „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit. Crescens, Tit şi Tihic, sunt plecaţi. Alexandru mi-a făcut mult rău. La tribunal, nimeni n-a fost alături de mine, ci toţi m-au părăsit.” (2 Timotei 4). Închis, singur şi părăsit de colaboratori, apostolul Pavel nu se vede o victimă. El se încrede în suveranitatea lui Dumnezeu, alegând să ierte pe cei care i-au greşit: „Domnul va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta.” Doamne ajută-mă să pot face şi eu la fel, de fiecare dată când alţii mă rănesc.