Bărbatul – Asumarea responsabilității

//, Grupuri, Pastorală, Tineret/Bărbatul – Asumarea responsabilității

Bărbatul – Asumarea responsabilității

Un bărbat se definește prin responsabilitatea pe care o are și pe care trebuie și-o asume. Pentru a fi responsabil față de cei pe care Dumnezeuți i-a încredințat pentru o vreme (soția și copiii), este esențial să înțelegi cum trebuie să fii tu ca să fii adecvat pentru exercitarea responsabilității cu succes. Din acest motiv, vă provoc în acest articol să vă gândiți la un portret masculin care să devină ținta spre care să tindeți!

Apostolul Pavel identifică maturitatea masculină astfel: “spune că cei bătrâni trebuie să fie treji” (Tit 2:2a). Este ca și cum ar spune: “Pune-ți mâna streașină la ochi și scrutează cum vei fi la bătrânețe și asigură-te că vei fi treaz!” Iată un portret care ne obligă să ne gândim la tot ce facem, pentru că ceea ce vom fi la bătrânețe se clădește acum! Personalitatea noastră se modelează în mod conștient și continuu. În acest proces vom descoperi mereu ceva ce ne face să fim mai treji, să nu ațipim, să nu ne defocalizăm, să nu devenim niște sisteme biologice fără aspirații, trăind în fața televizorului, a ziarului și mâncând pâinea leneviei chiar dacă am muncit pentru ea douăsprezece ore pe zi! Deși vorbim de maturitate, trebuie să recunoaștem că putem deveni “mai maturi”, dar cât suntem în acest trup vom experimenta doar stadii diferite ale copilăriei. Aceasta ne spune apostolul Pavel când descrie atât de încântător conținutul și efectele dragostei: “Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.” (1Cor.13:12) Vom lepăda tot ce este copilăresc doar în prezența modelului nostru desăvârșit, Isus, și atunci vom fi ca El.

Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare.” (Tit 2:2).

Ținta ta este să devii un bătrân treaz, vrednic de cinste. Să fii unul care atunci când trece, ceilalți să se ridice în picioare! Pavel cere bărbaților să se califice pentru a fi vrednici de cinste. Fiecare dorim să fim apreciați și respectați, dar aceasta nu se poate realiza dacă nu ne concentrăm toată viața la dobândirea vredniciei.

Un bătrân vrednic de cinste este cumpătat. Bătrânii, ca și tinerii au tendința să trăiască în exces. Dar excesul se manifestă din motive diferite la vârste diferite. Tânărul trăiește în exces din pricina pornirilor sale năvalnice, iar bătrânul din pricina neputinței de a masca o realitate lăuntrică! Teme-te pentru vârsta bătrâneții! Ceea ce te-a caracterizat o viață întreagă și ai știut să ascunzi cu grijă se va vedea de la distanță când vei fi bătrân. Bătrânețea este vârsta când măștile cad! Din acest motiv cei mai mulți bătrâni sunt greu de suportat!

Un bărbat fiind sub anestezie în timpul amputării unui picior cânta: “Ce mai prieten și ce frate în Isus noi am aflat.” A fost o surpriză plăcută pentru el când medicii i-au spus uimiți că nu li s-a mai întâmplat în cariera lor să cânte cineva sub narcoză! Acest om era pătruns de această cântare, cât și de prietenia lui Isus. Învață acum să-ți pui limite, să nu lași excesul și lăcomia să te domine, ca atunci când nu vei mai putea masca, să nu ai de fapt nimic de ascuns, să nu fi păstrat nimic rușinos în caracterul tău! Cumpătarea presupune restrângerea libertății pe care o ai. Uneori acest lucru este dureros și reclamă renunțări. De aceea resursa pentru cumpătare este sănătatea în credință. Iată ce încurajare frumoasă găsim în Evrei 10:35-36:Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire. Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost făgăduit.”

Pe lângă sănătate în credință avem nevoie de sănătate în dragoste. Creștem în toate privințele abia atunci când rămânem “credincioși adevărului în dragoste”( Ef.4:15). Orice pretenție de dragoste este o denaturare dacă nu este susținută de adevăr. Minciuna, falsul, denaturează dragostea și-i schimbă direcția dinspre folosul altora spre mine însumi, făcându-mă egoist. Vrednicia este lucrată și de sănătatea în răbdare. Există o lucrare desăvârșită a răbdării în direcția desăvârșirii, integrității și mulțumirii interioare (Iacov 1:2-4).

Aceste caracteristici care duc la cumpătare cresc, se dezvoltă în timp!

A fi cumpătat înseamnă să ai o perspectivă clară asupra vieții și o orientare spirituală corectă, să fii un bărbat stabil și ferm cu o gândire clară care nu este determinată de împrejurări, ci de voia lui Dumnezeu!

Nu pot fi la bătrânețe ceea ce mă aștept, dacă la tinerețe nu pun ceea ce trebuie în conținutul vieții mele. Orice bărbat înțelept trebuie să fie preocupat de elemente fundamentale care țin de portretul vrednic de cinste: credință, dragoste și răbdare. De fapt aceasta este afirmația apostolului Pavel când vorbește tinerilor în aceeași epistolă: “Sfătuiește de asemenea pe tineri să fie cumpătați,” (Tit 2:6). Trebuie să fim bărbați cumpătați de-a lungul întregii vieți. Credința, dragostea și nădejdea sunt elemente care trebuie păstrate și dezvoltate. În versetele următoare, Pavel ne învață ce avem de făcut. Fii preocupat cum ești perceput de cei din jur: “dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune, în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur…” (Tit 2:7-8). Fii un model prin fapte bune în toate aspectele vieții, nu căuta să ieși în evidență prin excentricități care nu zidesc nimic pozitiv în caracterul tău. Învață, pentru că învățătura duce la curăție, vrednicie și vorbire sănătoasă.

Ajungând în acest punct trebuie să remarcăm că vrednicia bătrânilor se acumulează de la tinerețe pe tot parcursul vieții! În Epistola către Evrei ni se spune că “hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror minte s-a deprins prin întrebuințare să deosebească binele și răul.” (Ev 5:14) Este un proces de creștere care durează o viață. Avem o mulțime de promisiuni pe care ni le face Dumnezeu în Cuvântul Său, și ne place să ne agățăm uneori cu încăpățânare de ele. Dar promisiunile lui Dumnezeu nu sunt un cec în alb, ci o provocare pentru a lupta pentru ele! Noi călcăm pe urmele acelora care de-a lungul unei vieți și-au dezvoltat aceste calități care îl fac pe om plăcut lui Dumnezeu și vrednic de cinste. Pe ei trebuie să îi imităm! Pentru aceasta este nevoie de râvnă, cu alte cuvinte de o dorință înfocată și de perseverență; de o angajare personală voită și susținută. Ceea ce trebuie să păstrăm pentru a fi beneficiari ai promisiunilor lui Dumnezeu este credința și răbdarea și să avem grijă să nu ne lenevim pentru a întreține până la capăt o vie nădejde (Ev 6:11-15)!

Avram nu a fost vrednic de cinste totdeauna. Și-a disprețuit soția și a fost gata să se folosească de ea ca să-și scape viața. Uneori nu a fost curat, nu a fost credincios adevărului în dragostea sa față de Sarai. Alteori și-a pierdut răbdarea și a făcut lucruri necugetate, așa încât a apărut Ismael în istorie. Dar de multe ori a acumulat valorile adevărate, dorite și iubite de Dumnezeu! Aceasta L-a determinat pe Dumnezeu să-i schimbe numele, atât lui cât și soției lui. Credința lui a fost ceva care a crescut mereu și a fost dovedită mereu. Într-o zi grea pentru el a pierdut cea mai bună parte de pășunat pentru turmele sale din pricina obrăzniciei nepotului său Lot. În altă împrejurare biruind în bătălie și având dreptul la toată prada de război nu a luat nimic din ea. Decis să creadă, și-a cultivat cumpătarea. De aceea, i s-a arătat Melhisedec și l-a ajutat să decidă corect! Punctul culminant al credinței bătrânului bărbat Avraam a venit după ce a hotărât de foarte multe ori bine. În urma unui proces în care a fost preocupat de omul său lăuntric ajunge să asculte necondiționat de Dumnezeu dând o dovadă de încredere care nu are nevoie de explicații: este gata să-și aducă fiul jertfă, după ce a așteptat după el 100 de ani! Aceasta înseamnă să moștenești făgăduințele prin credință și răbdare.

Ești un bărbat treaz dacă ai decis de multe ori bine și ți-ai conturat un drum pe care mergi cu fermitate. Este adevărat însă că aceste decizii bune au fost uneori umbrite de gânduri nesfințite, de vorbe pe care ai fi vrut să nu le fi rostit niciodată sau poate de fapte pe care ai dori să nu ți le mai amintești. În acest proces ține minte că ceea ce te face un bărbat adevărat este pe de o parte puterea sfințitoare a lui Dumnezeu iar pe de altă parte preocuparea și perseverența ta permanentă. Vă las cu câteva întrebări pentru meditație:

Cum te imaginezi pe tine însuți când vei fi bătrân?

Când te gândești la bătrânii pe care îi cunoști din anturajul tău, ai vrea să fi ca vreunul din ei?

Care este moștenirea spirituală pe care o lași urmașilor tăi? (2P1:12-16)

Dacă în urma acestei analize îți dai seama că ai multe carențe ce vei face cu timpul pe care îl mai ai să schimbi ce se poate? (Ef.5:15-17)

De |2018-01-11T09:16:12+00:0019 feb. 2013|