Trăsăturile și conținutul bărbăției

//, Grupuri, Pastorală/Trăsăturile și conținutul bărbăției

Trăsăturile și conținutul bărbăției

Când rostim cuvântul bărbat, ce altceva este în mintea noastră decât că sexul îl diferențiază de cealaltă mare grupare de ființe umane numite femei? Ce îl definește pe un bărbat? Care este cadrul în care ar trebui să îl descriem? Dacă bărbatul este doar un mascul evoluat, cu siguranță sarcina noastră de a înțelege rolul și statutul său este mult mai ușoară. Într-o asemenea accepțiune, nici măcar nu putem găsi o măsură unitară a bărbăției; diferite popoare și diferite segmente ale societății vor defini diferit acest rol iar specificitatea masculină o putem reduce la o problemă de cultură și de context istoric. Lupta feministă, discursurile în favoarea egalizării sexelor, îmbrăcămintea unisex sunt pertinente într-o lume în care statutul masculin și feminin nu pot fi precizate în lumina unui scop și a unui rol care să decurgă din ceea ce sunt, nu din ceea ce decid ei să fie. Neprecizarea finalității ființei umane decât prin simpla “slujbă de înmormântare” ne face iarăși facilă sarcina de a defini conținutul cuvântului bărbat. Plecând însă de la premisa hazardului în definirea acestui conținut, vom constata că el este neatrăgător, nu are nimic înălțător în sine și nu este motivator pentru a face din bărbat un luptător. Puținătatea valorică și prezența deșertăciunii nu pot motiva la luptă, ci vor provoca mai repede sau mai târziu resemnarea care duce la egocentrare și dispreț față de sine și față de alții.

Din acest motiv, stabilirea cadrului în care definim această ființă numită bărbat este deosebit de importantă. Anthropos (ἄνθρωπος) înseamnă cu privirea în sus. Omul trebuie definit în relație cu Creatorul Său. Când avem perspectiva divinului în cercetarea noastră sunt câteva date obligatorii pe care trebuie să le luăm în considerare când abordăm acest subiect:

  1. Existența se măsoară în termeni morali. Aceasta implică vigilență pentru a face alegeri bune și nu rele.
  2. Definirea bărbăției decurge din scopul cu care a fost creat omul și din rolul pe care îl are conform destinului pentru care a fost gândit.
  3. Nu există hazard, deci principiul cauză-efect are urmări eterne.
  4. Responsabilitățile pe care le are bărbatul în fața Creatorului îl situează pe un câmp de bătălie pe care trebuie să fie mereu în alertă.

Universul acesta este guvernat de un Tată Atotputernic și binevoitor, a cărui definiție exactă este: Dragoste! Tu ca bărbat trebuie să te definești pe tine însuți față în față cu El. Nu îți poți permite să trăiești iresponsabil, frivol, condus de simțuri carnale, dur, nemilos și egoist. Dacă ești bărbat trebuie să îți vezi viața ca pe o călătorie împreună cu Dumnezeu. Pentru înțelegerea rolului tău este obligatoriu să îți definești existența prin prisma credinței în El. Dar când facem acest lucru este foarte posibil să ne creăm fiecare din noi dumnezeul nostru căruia să ne închinăm apoi. Este exact greșeala care se face când vrem să definim bărbăția ca pe o consecință a hazardului. Cadrul înțelegerii lui Dumnezeu este revelația de Sine pe care o găsim în Biblie.

Veniți să pornim în această călătorie alături de Dumnezeu pentru a distinge trăsăturile și conținutul bărbăției.

Dacă sunteți tineri și necăsătoriți este foarte important să înțelegeți că rolul de soț și tată care vă așteaptă trebuie pregătit. Elementul central în pregătire nu constă în acumularea de informații ci în formarea unui portret pe care să îl ai ca model și să tinzi spre el. Întrebarea cea mai importantă pentru o persoană care se căsătorește nu trebuie să fie: “Ce fel de persoană este aceea cu care mă căsătoresc?” ci “Ce fel de persoană sunt eu, care vreau să intru într-o relație de căsătorie?”

Dacă ai pornit la drum, este timpul să te gândești de ce ai pornit, care este pasul următor, încotro mergi și cum mergi. Ce așteaptă Dumnezeu de la tine și ce înseamnă etapa aceasta din viață prin care treci?

Tot planul lui Dumnezeu este subordonat ambiției Lui mărețe de a duce niște ființe atinse de păcat în prezența Sa după ce le-a desăvârșit, ca și cum nu ar fi fost niciodată pângărite! Dumnezeu lucrează la mântuirea oamenilor. Bărbatul creștin este unul care lucrează cu Tatăl său la acest plan măreț. Poate la prima vedere această generalizare pare exagerată. Înțelegerea ei însă ne va ajuta să dorim să ne declarăm parte a acestei lucrări supranaturale pe care o face El. Apostolul Pavel definește bărbăția în câteva cuvinte: “Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc, și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli” (1Timotei 2:8). Când bărbații fac aceasta, ei lucrează cu Dumnezeu la mântuirea lumii!

“Mâini curate” înseamnă să fii cinstit în tot ce faci, iar “fără mânie” vorbește despre atitudinea de îngăduință, despre puterea de stăpânire de sine și de echilibrul interior. Bărbatul care se roagă nu este omul care și-a pierdut verticalitatea, ci cel care știe că depinde în toate lucrurile de Cel care îi este Stăpân.

Elementul central în această portretizare făcută de Pavel este lipsa îndoielii! Bărbatul trebuie să se roage “fără îndoieli”.

Cinstea, echilibrul și încrederea sunt ingredientele care promovate de un bărbat în familia sa aduc odihnă soției și conturează un model de viață pentru copii.

Bărbatul trebuie să creeze un climat al siguranței în familia sa. Viața este însă atât de surprinzătoare prin ceea ce aduce încât în fața evenimentelor pe care un le putem controla, ultimul lucru de care putem vorbi este siguranța! Când soțul se uită la soția lui care se stinge din pricina unei boli nemiloase, cum ar putea să nu aibă îndoieli? Când copiii părăsesc cuibul cu mânie și lipsiți de recunoștință, cum ar putea să păstreze echilibrul? Oare ar putea un bărbat să-și croiască o viață de așa calitate spirituală încât orice ar cere de la Dumnezeu să primească? Oare versetul acesta ne cere să credem în așa fel încât în orice situație să se rezolve lucrurile cum vrem noi și cum așteaptă cei din familiile noastre? Ceea ce ne învață aici Cuvântul lui Dumnezeu este că bărbatul nu trebuie să se îndoiască niciodată de caracterul și dragostea lui Dumnezeu. Climatul încrederii pe care trebuie să-l insufle soției și copiilor lui este în relație cu bunătatea lui Dumnezeu în mijlocul tuturor încercărilor, dificultăților și suferințelor prin care trece. Pentru ca acesta să devină o realitate, ar trebui să putem spune și noi ca Pavel: “…știu în cine am crezut…”(2 Timotei1:12). Mai întâi trebuie să învăț eu însumi ca bărbat să nu mă îndoiesc de bunătatea Lui indiferent de împrejurările prin care trec pentru a putea promova această atitudine de încredere în Dumnezeu celorlalți din casă. Când vorbim de încredere în El nu vorbim doar despre izbăvirile evidente din furtună, ci și de acea traversare a furtunii din care nu ne-a salvat, de acele momente în care din toată inima am fi vrut ca El să fi rezolvat altfel, iar noi nu avem nici o undă de înțelegere a binelui care îl poartă împrejurarea respectivă. Pentru noi este doar durere, regret și neîmplinire. Un bărbat adevărat este acela care în ciuda evidențelor, poate spune prin credință: Dumnezeu este în control! Tot ce se întâmplă este spre binele nostru!

Când vorbesc în felul acesta nu pot să vă las impresia greșită că eu sunt un bărbat care afirmă aceasta fără nici un fel de problemă în orice împrejurare. Vreau să vă mărturisesc nesiguranța, spaima și deznădejdile care m-au cuprins uneori în această luptă de a crea un climat al siguranței în familia mea! Au fost momente de zbucium în care cu toată ființa aș fi vrut să schimb situații dramatice și Dumnezeu a decis să nu schimbe datele problemei! Nu este destul să știm ce trebuie să fim și din acel moment vom fi schimbați total. Procesul este mult mai anevoios și mai dureros decât o simplă decizie. El reclamă întreaga noastră ființă pusă în slujba acelora pentru care avem responsabilități în scurta paranteză a existenței noastre în timp și spațiu. Pe acest drum în care te dăruiești cu tot ce ești pentru a crea un climat al odihnei în familia ta, tu însuți ești obiectul lucrării lui Dumnezeu. De aceea bărbăția se măsoară uneori prin lacrimi, nu prin capacitatea de a te stăpâni să plângi, se măsoară uneori printr-o totală neputință pe care trebuie să o afirmi, deși ai crezut totdeauna că a fi bărbat înseamnă să fii puternic; se măsoară prin recunoașterea și mărturisirea eșecurilor! Dar în ultimă instanță tu trebuie să pormovezi în casa ta un sentiment al încrederii în Dumnezeu nu în ceea ce ești și poți face tu, o încredere care nu este rezultatul puterii pe care o ai, a performanțelor prin care ți-ai uimit familia în repetate rânduri etalându-ți abilitățile în rezolvarea lucrurilor.

În ultimă instanță vei zidi în preaiubiții din casa ta siguranța în bunătatea lui Dumnezeu tocmai lăsându-i să te vadă așa cum ești, dependent întru totul de El, frământat uneori, ezitant uneori, dar păstrând mereu teama sfântă plină de respect față de Domnul și aducând mereu ceva din lumina Sa.

A fi bărbat înseamnă să cauți permanent să-ți înțelegi rolul și pe măsură ce înțelegi, să lași puterea lui Dumnezeu să te schimbe știind că aceasta este doar o etapă într-un proces care se va termina în veșnicie dar care va modela viețile celor de care vei da socoteală!

De |2018-01-11T09:16:12+00:001 dec. 2012|