EVREI – epistola credinței

///EVREI – epistola credinței

EVREI – epistola credinței

”Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici, și aruncă-te în mare” se va face…” (Matei 21:21)

Dincolo de semnificația profetică a întâmplării, probabil că în acest text Domnul Isus ne atrage atenția și asupra existenței a două lumi: lumea în care trăim și lumea viitoare. În lumea aceasta, una dintre dimensiuni este TIMPUL, acesta fiind cel care ordonează evenimentele, cum ar fi, de exemplu, uscarea unui smochin, care pentru a se usca din rădăcini, are nevoie de ceva timp. În lumea viitoare, denumită în mod generic ”de dincolo”, CUVÂNTUL este cel care ordonează totul (6Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, și toată oștirea lor prin suflarea gurii lui. 7El îngrămădește apele mării într-un morman, și pune adâncurile în cămări. 8Tot pământul să se teamă de Domnul! Toți locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! 9Căci El zice, și se face; poruncește și ce poruncește ia ființă.” Psalmul 33:6-9)… Care anume este relația dintre TIMP și CUVÂNT reiese în mod evident din întâmplarea cu smochinul din textul citat, în care Domnul Isus subordonează TIMPUL CUVÂNTULUI, prin faptul că uscarea smochinului s-a făcut foarte repede, la cuvântul Lui: ”Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”” (Matei 21:20).

Explicația care urmează pune accentul pe credința ucenicilor, o credință care, dacă ar fi cît un grăunte de muștar (cum se menționează în alt loc, vezi Matei 17:20, Luca 17:6) , poate muta munții, cu alte cuvinte o credință care nu numai că ar putea să subordoneze TIMPUL, grăbind uscarea unui smochin, ci chiar să subordoneze întreaga lumea materială, ajutându-ne să transcendem universul în care trăim, să ajungem ”dincolo”… Condiția este ca această credință să fie ancorată în CUVÂNT, deoarce numai CUVÂNTUL poate subordona atît TIMPUL cît și MATERIA. Domnul Isus însuși ne atrage atenția în alt loc asupra faptului că CUVÂNTUL subordonează nu doar procesul de uscare al unui smochin, adică TIMPUL, ci întreaga lume în care trăim, inclusiv MATERIA:  ”Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35).

Astfel, CUVÎNTUL este cel care ordonează totul, atît în lumea de ”dincolo”, cît și în universul în care trăim: 1La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. 2El era la început cu Dumnezeu. 3Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4În El era viața, și viața era lumina oamenilor. 5Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. 6A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. 12Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:1-14)

Dar credința ucenicilor n-a mutat nici un munte, nici lista ”eroilor credinței” din Evrei 11 nu menționează mutarea vreunui munte, cu toate că știm din Scriptură că credința lor a fost cu siguranță mai mare decît dimensiunea unui ”grăunte de muștar”, care este ”cea mai mică dintre toate semințele…” Și atunci poate că ar trebui să ne întrebăm ce este credința și prin ce este definită ea, mai ales că există și:

credință zadarnică: ”Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, și zădarnică este și credința voastră.” (1 Corinteni 15:14) sau ”…dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zădarnică, voi Sunteți încă în păcatele voastre…” (1 Corinteni 15:17), sau ”Vrei, deci, să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este zădarnică?” (Iacov 2:20);

credință prefăcută: ”Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice, și Sunt încredințat că și în tine.” (2 Timotei 1:5);

credință moartă: ”După cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.” (Iacov 2:26);

credință drăcească: ”Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci; dar și dracii cred… și se înfioară!” Iacov 2:19)

Cartea Evrei, numită și ”epistola credinței”, ne invită să descoperim prin ce este definită credința autentică, acea credință care ancorată în CUVÂNTUL lui Dumnezeu, ne poate ajuta să ”mutăm munții”, cu alte cuvinte să supraviețuim trecerii ”cerului și pămîntului”, adică Morții… Astfel, dacă în Evrei 11 avem DEFINIȚIA CREDINȚEI, adică baza subiectivă a nădejdii noastre, în Evrei 1-4 ne este prezentată NĂDEJDEA CREDINȚEI, care  este ancorată în promisiunile și planurile lui Dumnezeu, în capitolele 5-10 avem OBIECTUL CREDINȚEI, care este baza obiectivă a nădejdii noastre adică Persoana și Lucrarea Domnului nostru Isus Hristos, iar în Evrei 12 și 13, avem detaliată LUPTA CREDINȚEI, care ne învață ce trebuie să facem ca să nu ne pierdem credința pe drum și nădejdea ei să devină o realitate…

Cartea Evrei este studiată în cadrul Programului de studiere a Scripturii ”Istoria Binecuvîntării”, autor Beni Fărăgău, în anul IV de studiu, sub titlul ”Pericolele care ne amenință relația cu Dumnezeu”, alături de cartea Numeri pe care o parte, destul de mică, din grupurile bisericii au parcurs-o deja sau o studiază în prezent. Detalii despre program puteți găsi în cartea ”Viziunea Împărăției”, autor Beni Fărăgău, disponibilă la secretariat, sau pe site-ul Fundației ”Istoria Binecuvîntării”: www.ib-ro.org

Vă invităm pe toți cei care doriți o creștere semnificativă a credinței, dincolo de dimensiunea unui grăunte de muștar, să stăruiți în ”învățătura apostolilor”, prin cartea Evrei, în cadrul unui grup de casă.  Există resurse în acest sens, atît la secretariatul bisericii (ghiduri de studiu pe cartea Evrei), cît și asistență și ajutor din partea celor care studiază deja cartea Evrei și au parcurs pași în Cuvântul lui Dumnezeu ”croind cărări drepte” pentru cei care vin din urmă. Dacă nu aveți un astfel de cadru în care să studiați Cuvântul, respectiv un grup, vă putem găsi unul, sau dacă grupul din care faceți parte nu studiază cartea Evrei vă putem pune în legătură cu unul din grupurile care o fac… Tot ce trebuie să faceți este să solicitați acest lucru la secretariatul bisericii, pentru că, nu-i așa, numai ”cine cere, capătă; cine caută, găsește; și celui ce bate, i se deschide…”

Revenind la credința ucenicilor din întâmplarea cu blestemarea smochinului, am putea concluziona că mutarea muntelui, ca expresie a unei credințe mântuitoare, are de a face cu subordonarea lumii în care trăim (atît a TIMPULUI cît și a MATERIEI),  prin credință, CUVÂNTULUI… A avea o credință care poate să mute munții înseamnă a avea o credință ca a celor din Evrei 11, o credință ancorată în CUVÂNTUL lui Dumnezeu, o credință care, atunci când cerul și pământul vor trece, adică TIMPUL se va termina iar Pământul cu tot ce este pe el va arde la CUVÂNTUL lui Dumnezeu, ne va ajuta să trecem ”dincolo”, în lumea lui Dumnezeu, dar și o credință care încă de pe acum ne ajută să intrăm în ”Împărăția Fiului dragostei Lui”, în ”Împărăția veșnică a Domnului și mântuitorului nostru Isus Hristos…”, subordonând cele materiale și temporale Cuvântului.

Edmund Hillary, omul care a cucerit primul cel mai înalt munte de pe Pământ în 1953, la întrebarea unui reporter: ”De ce trebuia cucerit Everestul?…” a răspuns simplu: ”Pentru că există…”

De ce trebuie să ne ancorăm credința în CUVÂNT?… Simplu: pentru că este singurul care EXISTĂ…

Cum arată o credință care, deși este mică cît un grăunte de muștar, poate cuceri ceva cu mult mai important decît cel mai înalt munte de pe Pământ?…

Veniți să vedem, cu ajutorul Duhului Sfânt, în cartea EVREI…!

Radu Bocăniciu

De | 2016-03-10T14:43:24+00:00 29 feb. 2012|