Refugiații de la Someșul Rece

///Refugiații de la Someșul Rece

Refugiații de la Someșul Rece

Au trecut câteva zile bune de când o „ceată” de aproximativ 150 de studenți echipați cu haine groase, căciuli, mănuși și multă multă adrenalină și voie bună, s-au îndreptat către Someșul Rece, locul unde, de vreo 7-8 ani încoace, mergem în fiecare toamnă.

Cu toate acestea, în fiecare toamnă este diferit, de parcă ai fi pentru prima oară acolo: locul este același, dar tinerii sunt alții. Unii pentru că sunt pentru prima oară acolo, bobocii, iar alții, pentru că deși merg de câțiva ani buni sunt și ei alții… pentru că lăuntrul lor este diferit de anul trecut.

Cred că oricât de mult îmi doresc să caut cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie acest week-end în totalitatea lui, nu aș putea.

După ce ne-am încălzit lângă o cafea aburindă și o poveste, ne-am adunat cu toții în jurul bobocilor. Au facut cunoștiință cu Esmeralda, regina apelor someșene, după care, cu fiecare probă care trecea, dispăreau și emoțiile lor, timiditatea și astfel am putut vedea spontaneitate, bucurie, inventivitate, râset… dragi boboci, felicitări pentru atitudine. Unii dintre noi și-au reamintit de propria lor bobociadă, de amintirile întipărite adânc în cufărul minții și inimii…

Ziua de sămbătă a fost o zi care ne-a chemat la o adevărată provocare. Să stăm în loc și să înclinăm mintea să parcurgă drumul: cum a creat Dumnezeu omul (respectiv bărbatul și femeia), care au fost implicațiile căderii în viața bărbatului și a femeii, ce adus căderea în înțelegerea responsabilităților fiecăruia și cum putem ajunge să trăim, din nou, conform Voii lui Dumnezeu, fiecare cum am fost chemați: bărbat, femeie.

Fratele Vasile Lucaci, a avut grijă, să accentueze exact acele frământări ale generației noastre, acele lupte care sfărâmă chipul lui Dumnezeu în noi, în stilul inconfundabil al dânsului, combinând verticalitatea și tăria în afirmații cu citate trăznite, glume totale și întâmplări la care nu știai dacă să plângi sau să râzi:

  • „Bărbatul și femeia parcă sunt de pe două planete diferite: una roz, cealaltă albastră”
  • „Dumnezeu a creat om după chipul și asemănarea Lui: parte bărbătească și parte femeiască. Deci egali din punct de vedere al valorii, diferiți ca roluri… Dumnezeu nu a creat om și uamă”.
  • „Niciodată căderea unui imperiu nu a fost datorată carenței militare, ci stricăciunii morale. Putem să construim cea mai înaltă civilizație, dacă îl scoatem pe Dumnezeu din ecuație, totul este în zadar.”
  • „Familia este locul unde se nasc, se formează și se antrenează luptătorii împărăției lui Dumnezeu”

Cele de mai sus sunt o mică mică parte din ceea ce s-a vorbit. Esențialul, care este invizibil pentru ochi, s-a desfășurat în inima și mintea fiecăruia de acolo, unde Duhul Sfânt a găsit deschidere și disponibilitate, altfel nu se poate.

Ziua de duminică a fost specială din alt punct de vedere. S-a încheiat un legământ în virtutea căruia, ai ales să traiești în curăție morală și fizică, pentru viitorul tău partener. Legămăntul a fost încheiat de cei de acolo înaintea lui Dumnezeu, de dragul Lui, al viitorului partener de căsătorie, de dragul copiilor și a celor ce vor veni după ei. Acum, când scriu acestea nu pot să nu mă gandesc că vor exista, cu siguranță tineri, dintre cei care au fost acolo, care își vor da acele legăminte, ca daruri, unul altuia.

În câteva ore, după prânz, am început fiecare să ne îndreptăn către mașini, cu destinația Cluj… dar plecam altfel de acolo, cu responsabilitatea pe umerii fiecăruia că am luat cunoștiință de Voia lui Dumnezeu în acest domeniu al vieții și niciodată nu vom mai putea invoca că nu am știut.

Nu pot fi decât recunoscătoare și mulțumitoarea că mi-a fost oferită binecuvântarea să fiu înconjurată de astfel de oameni și cum îmi place mie să zic, ”care vor rămane veșnic în albumul vieții mele”.

De | 2016-03-10T14:42:57+00:00 8 dec. 2011|