Un grup, două grupuri…

///Un grup, două grupuri…

Un grup, două grupuri…

În anul următor (1925) surorile bătrâne, cu toată greutatea căsniciilor ce purtau, n’au putut sta deoparte, ci luară inițiativa de-a se organiza și ele într’o societate cu numele „Iubirea“ luând parte activă la cele mai grele chestiuni, ușurând mult sarcinile celorlalți… (Cronicarul, 1926)

„El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să samene. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut(…) în pământ bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci(…) Iar sămânţa căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce roadă: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.“

(Matei 13:3-23)…


Întrebarea cu care se frământă oricine aude pilda Semănătorului este „cum devine pământul bun?“ sau, în termenii interpretării pildei de către Domnul Isus, „cum pot să înţeleg Cuvântul ca să aduc roadă?“… Toate bătăliile lui Hristos pentru Biserica Lui, pe care noi credincioşii trebuie să le dăm, dacă vrem să plăcem Celui ce ne-a înscris la „oaste“, sînt determinate de „bătălia pentru Cuvânt“… Şi nu întâmplător le spune Domnul Isus ucenicilor că pilda semănătorului este crucială pentru înţelegerea tuturor celorlalte „ordine de luptă“ pe care El le dă Bisericii. Vedem, de asemenea, că avântul extraordinar pe care l-a avut Biserica din Ierusalim după ziua Cincizecimii s-a datorat şi unui tipar bine implementat în viaţa credincioşilor: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni“ (Faptele Apostolilor 2:42).

De înţelegerea acestui tipar şi de implementarea lui în vieţile noastre, în viaţa grupului din care facem parte şi în viaţa Bisericii lui Hristos din Mănăştur, depinde câştigarea „războiului“ pe care trebuie să-l ducem fiecare în parte şi toţi împreună cu „balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume“ (Apocalipsa 12:9)…

În acest război „nu este bine ca omul să fie singur!“, de aceea astăzi, în Biserica lui Hristos din Mănăştur, urmărim creşterea maturităţii spirituale a bisericii noastre prin facilitarea accesului fiecărui membru al bisericii la cadrul în care lucrarea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului este optimă: grupul de casă, care funcţionează după modelul din Faptele Apostolilor 2:42 – „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni“… Coordonata principală a unui grup după acest model, după cum arată şi ordinea enumerării din acest verset, este învăţătura apostolilor, Cuvântul, de aceea răspunsul la întrebarea „cum pot să înţeleg Cuvântul ca să aduc roadă?“ se poate da cel mai bine într-un astfel de cadru…

Înţelegem, astăzi, că modelul de grup prezentat în cartea Faptele Apostolilor, este cel care creează condiţiile unei creşteri sănătoase în trupul lui Hristos, Biserica. Petru, în relaţie cu potopul, face referire la o „corabie mîntuitoare“, atunci „cînd îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt….“ Petru s-a folosit de această metaforă pentru a ilustra o realitate prezentă, care caracterizează Biserica lui Hristos din toate timpurile: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer, şi şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile…“ (1Petru 3:20-22)

Astăzi, în Biserica lui Hristos din Mănăştur, oricine VREA, poate să crească într-un astfel de cadru mântuitor, poate să intre în „Corabie“….

Dumnezeu, după ce Noe a construit corabia la Cuvântul Său, şi a intrat în ea, a mai aşteptat şapte zile: „Mai vrea CINEVA să intre în corabie?!!!…“, după care a închis uşa…

Radu Bocăniciu

De |2016-03-10T14:41:38+00:0014 mai 2011|