„Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne…„

///„Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne…„

„Căci Tu mă înveseleşti cu lucrările Tale, Doamne…„

Tot în acest an (1924) fratele Vasile Toderaș, alcătui un cor din vreo 30 de persoane (frați, surori și prieteni) cu care învioră și mai mult lucrul Domnului… (Cronicarul, 1926)

Primul cor al Bisericii Baptiste din Cluj-Mănăștur a luat ființă în anul 1923 în casa familiei Cherecheș Vasile unde se întruneau credincioșii baptiști din Mănăștur. Corul era format din aproape toți membrii din adunare și se cânta pe 4 voci… în 1926 corul avea 50 de membri, era format din țărani și meseriași și era condus de fratele Toderaș Vasile care a făcut și prima „școală de note“…

Activitatea muzical-instrumentală (fanfara) în Biserica Baptistă Mănăștur, a început în 1927 când fratele Boni a înființat o orchestră… Din 1970, conducerea fanfarei este preluată de de un om crescut sub bagheta lui Ilie Fărăgău, de Bocăniciu Gheorghe… În această perioadă de aproape 60 de ani, s-au format 4-5 generații de instrumentiști.


La sărbătorirea a 20 ani în care Biserica Mănăştur s-a bucurat de purtarea de grijă a Domnului prin clădirea în care se desfăşoară lucrarea publică a adunării şi atâtea lucrări de zidire a trupului lui Hristos, aş vrea să aducem mulţumiri Domnului pentru faptul că avem un lăcaş pus de-o parte, gata oricând să găzduiască activităţi prin care învaţă o sumedenie de copii, tineri şi adulţi să cânte Domnului şi să slujească lucrării Împărăţiei lui Hristos. Sunt deosebit de recunoscător că, pe lângă repetiţiile, orele şi studiul care se desfăşoară în mod regulat, biserica noastră a găzduit începuturile Music Camp în România şi găzduieşte Proiectul Oratorium, misiunea către muzicienii profesionişti din ţara noastră. Amândouă aceste lucrări duc mesajul şi exemplul Împărăţiei lui Hristos, prin muzică, unui public care, de altfel, nu ar păşi în biserică. Iar cei care repetă, studiază şi se perfecţionează în incinta bisericii sunt antrenaţi progresiv într-o gândire biblică, prin care înţeleg că slujirea muzicală nu este spectacol, nici nu este un lucru de apucat, ci un privilegiu şi o îndatorire sfântă care trebuie abordată cu dragoste, atenţie şi credincioşie.

Fără să confundăm lucrurile şi să dăm prea multă importanţă zidurilor de care ne slujim, este cu adevărat o binecuvântare de la Domnul să avem oricând la îndemână spaţiile necesare, bine echipate pentru a desfăşura atâtea lucrări „izvorâte din credinţă“ (II Tes. 1:11) în ce priveşte dezvoltarea lucrării muzicale, nu doar pentru biserica Mănăştur, ci pentru Împărăţia lui Hristos!

Cât despre viitor, aş dori ca acea înţelegere biblică menţionată mai sus să prindă rădăcină tot mai puternic şi să cuprindă tot mai mult pe slujitorii muzicali care vin sub influenţa bisericii noastre. Iar pentru întreaga biserică din Mănăştur, doresc să fim treziţi la înţelegerea şi practica următoare, care reiese din juxtapunerea a două pasaje scurte: Coloseni 3:16 şi Efeseni 5:19-20; plinătatea Duhului-Cuvântului în inimile noastre să prisosească tot mai mult în cântare adusă Domnului din toată inima, nu numai de către muzicieni, ci de către orice mădular al Trupului lui Hristos. Această cântare să aducă mereu lumina Domnului (sfat şi învăţătură) şi să devină tot mai mult modul nostru de relaţionare între noi. Să devenim astfel, ca indivizi, ca familii şi ca adunare, o comunitate de oameni care cântăm, nu de dragul de a ne auzi glasul, ci de încântare faţă de Domnul nostru, de lucrările Lui şi de învăţătura Lui binecuvântată prin care ne eliberează din deşertăciune.

„…şi eu cânt de veselie, când văd lucrarea mâinilor Tale.“ Psalmul 92:4

Ken Tucker

De |2016-03-10T14:41:51+00:0014 mai 2011|