Vizita Corului de studenti din Timisoara

///Vizita Corului de studenti din Timisoara

Vizita Corului de studenti din Timisoara

O noua experienta sub Harul Domnului, prin intermediul tinerilor corului timisorean!
In sambata weekendului din 20-21 noiembrie, am fost napaditi de aproximativ 100 de tineri timisoreni bucurosi si energici, ce-L slavesc pe Dumnezeu prin cantare; multe binecuvantari a varsat Domnul asupra mea prin prezenta lor aici. 

In zilele premergatoare acestui eveniment am vaslit intr-un stres urat, dar nu inutil. Ma gaseam frustrata ca orarul de la facultate nu imi permitea sa ma concentrez asupra pregatirilor necesare primirii acestor tineri, pe langa stresul cu gazduirea lor, si a mesei de sambata. Linistea si pacea launtrica s-au repozitionat treptat, dar nu usor, o data cu ajutorul primit din jur, de la oameni ai Domnului, si cu refocusarea mea asupra rugaciunii. In final, Domnul a lucrat asa cum obisnuieste – perfect si uluitor de frumos! Nu mica mi-a fost uimirea la vederea acelor mese pline cu bunatati pentru masa de sambata, si nu mica mi-a fost uimirea cand s-au gasit gazde pentru toti acesti tineri, sau cand gazda noastra ne-a tratat ca pe niste printese, pe mine si pe fetele pe care le-am gazduit. 

Asadar, stresul a fost util, cat sa-mi dau seama de suveranitatea lui Dumnezeu, si sa-mi dovedeasca inca o data bunatatea Lui nemarginita, dar si limitarile mele, si infima mea credinta! Doamne, imi cer iertare ca n-am pus ingrijorarile in mainile Tale de la inceput, ca am incercat sa-Ti iau locul la carma lucrurilor, ca am intors nadejdea de la Tine, si-am pus purtatea Ta de grija pe seama bratelor mele de carne; iti multumesc ca nu incetezi sa-mi arati franturi din caracterul Tau, dar, Doamne.. smulge tot ce-i intinat in inima mea, sa pot vedea mai mult din Tine! 

Slujirea de Duminica alaturi de ei a fost inaltatoare! Pe langa cantarile cu care ne-au incantat acesti tineri, am fost pusi in fata multor marturii venite din partea lor! Slava Domnului pentru inimile lor schimbate, pentru curajul lor de a veni in fata unei multimi de oameni si a ne impartasi modul in care au ajuns sa-L urmeze pe Dumnezeu!

Dupa un schimb de impresii cu timisorenii, referitor la aceasta experienta, pot spune ca aceste doua zile petrecute impreuna au fost la fel de deosebite si pentru ei. Au fost atat de uimiti de felul in care i-am primit, incat, si acum, la o saptamana de la plecarea lor, inca imi telefoneaza unii dintre ei pentru a ne multumi frumos. Asadar, multumirile va sunt adresate si voua, cei care ati ales sa ne sustineti prin rugaciunile voastre, prin darurile voastre, prin casele voastre, pe care le-ati pus la dispozitia acestor tineri! 

Multumiri aduc Domnului si pentru fratele Ken, o mare, mare binecuvantare a bisericii si a noastra, cei care suntem sub „tutela” dumnealui, studentii corului bisericii Manastur. Multumim pentru ca, intalnirile noastre nu se limiteaza doar la relatia invatator – invatacei, ci, am devenit o familie cu care impartasim bucurii, tristeti, idei, invataturi. Pe langa dragostea cu care ne invatati sa cantam armonios, ne faceti constienti la fiecare start al repetitiilor, de responsabilitatea noastra, ca fii ai lui Dumnezeu, si ne ajutati sa intelegem mai bine scopul acestei lucrari, ca toate lucrurile pe care le facem sa fie spre Slava lui Dumnezeu! 

Doamne, lucreaza tu la inimile celor din biserica Ta, sa nu ramanem indiferenti si insensibili la chemarile pe care Tu ni le faci si la nevoile celor din jurul nostru! Ce prilej nemasurat sa invatam darnicia! Invata-ne darnicia cu inima deschisa, si chiar cu spirit de sacrifiu, nu cea orgolioasa, si impusa! 

„Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii"

(Costiuc Nina-Georgiana, Cluj-Napoca)


Sunt primul an in cor si este prima iesire cu corul. Uauu! Cluj, de abia astept! Ne trezim de dimineata si ne urcam in autocare si plecam cu viteza spre Cluj. Tot drumul am ras si am dormit – unii dintre noi putin mai mult. Oricum, se anunta vreme faina, putin cam frig dar soarele mai da o raza din cand in cand pentru ca ne simte bucuria din inimi. 

In sfarsit ma trezeste cineva si-mi spune ca am ajuns in Cluj. La biserica suntem primiti cu un maxim de ospitalitate cu sendvisuri delicioase si cozonac – cu mac, preferatul meu. Ceaiul e dulce si fierbinte, cum e mai bine. Oare lucrurile pot fi mai bune de atat? Normal ca da…

Peste cateva minute ne-am unit vociile cu cei de la Cluj si cantecul nostru suna de parca ar fi cantecul unor ingeri. Si dupa ce stomacul ne-a fost umplut, Ken s-a gandit sa ne umple si inimile si mintea cu o “mancare duhoviniceasca” numai buna pentru noi. Gata, acum ne impartim pe grupe si dupa ce ne cunoastem mergem la cina… uhu, macare din plin – nici nu stii de unde sa te apuci si unde sa termini. 

Gata, e vremea de culcare. Ne impartim la gazde si trebuie sa recunosc ca am avut cea mai tare gazda si sunt sigura ca si ceilalti au avut cele mai bune gazde de asemenea.

Duminica, glasurile noastre se unesc cu a celor din biserica si iese cea mai frumoasa melodie cantata vreodata. Cunoastem putin si orasul si seara cantam din nou, dar nu e obositor, ba chiar simt o mare dorinta sa mai cant, sa mai cant… dar se termina weekend-ul si trebuie sa plecam. In sala fetelor e mare forfota. Peste tot sunt numai bagaje si haine. Baietii asteapta nerebdatori ca fetele sa termine ca sa poata intra si ei. Gata, suntem gata! Ne urcam in autocare si plecam. 

Am ajuns acasa si privesc inapoi la weekend-ul care a trecut. Nu a fost un weekend obisnuit ci a fost unul special. Au fost 2 zile in care am invatat ca o “familie” nu inseamna doar persoanele de acasa. Toti cei care stau in jurul tau, se bucura impreuna cu tine si incearca sa cunoasca cat mai multe lucruri despre tine, cei care sunt gata sa sara in ajutorul tau atunci cand cazi, si iti povestesc despre viata lor cu Dumnezeu ca la randul tau sa ai si tu curajul sa le spui altora, aceia sunt si ei familia ta. 

Nu stiu care au fost gandurile celoralati care au mers la Cluj, dar eu de un lucru sunt sigura: am fost sa daruiesc, dar am primit mult mai mult decat am daruit. Am invatat sa iubesc mai mult, sa ma rog mai mult, sa inteleg ce inseamna mai mult partasia cu fratii si surorile mele. Si nu in ultimul rand am invatat sa ascult de Vocea LUI.

Ah… m-am cam lungit in povesti. Asa sunt eu… ce sa-i faci? Sa scurtez sfarsitul. Cluj a fost de neuitat si oamenii de acolo la fel si daca ar mai fi o ocazie sa mergem acolo as fi prima care s-ar inscrie pe lista. Multumesc mult bisericii din Manastur! Dumnezeu sa va binecuvinteze! 

(Naomi Iubas, Timisoara)


Tot timpul ma bucur cand Domnul schimba in mine lucruri, ca sa seaman tot mai mult cu El. Am ajuns cu corul in Cluj si primul pas a fost sa trecem strada ca sa ajungem la biserica. Am dat cu ochii de o mare de oameni si stiam ca toti suntem asa diferiti, doar ca avem aceiasi dorinta, de a-L sluji pe Dumnezeu. Spiritul tinerilor din Cluj de a ne sluji m-a dus cu gandul din nou la Dumnezeu. Am primit caldura din partea lor. 

Programul nu l-am stiut in totalitate, credeam ca mergem la gradina botanica sambata. Dar ce m-a bucurat a fost faptul ca s-a renuntat la plimbarea prin oras pentru timpul de inchinare impreuna. Am repetat cantari impreuna cu fratele Ken si in loc sa strige "Cantati! cantati!" el spunea: "Rugati-va! Rugati-va!" Atunci am ramas putin derutata si nu stiam ce sa fac, sa cant sau sa ma rog? Primul lucru care l-am invatat atunci a fost sa ma rog in timp ce cant! Si cat de diferita a fost inchinarea mea! In sfarsit am simtit cum cuvintele prind viata.

Pentru mine, misiunea din Cluj a insemnat sa invat din nou cum sa ma inchin si cum sa imi pun mintea si inima inaintea tronului lui Dumnezeu, prin rugaciune, in cantare.”

(Andreea, Timisoara) 


Frumoase si potrivite cred ca sunt cuvintele: ”Iata ce frumos si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna”(Ps.133:1) si “Cantati cu veselie lui Dumnezeu, care este taria noastra!”(Ps.81:1a) pentru partasia minunata pe care am avut-o cu corul tinerilor din Timisoara. 

Sincer, inainte de a veni timisorenii ma gandeam ingrijorandu-ma: Oare cum o sa fie, ei fiind asa de multi? Cum o sa ne intelegem? Cum o sa decurga totul? Dar Domnul a lucrat peste asteptarile mele, facand acest week-end deosebit, deoarece am legat noi prietenii si am slujit alaturi de cei din Timisoara. Vorbind cu o prietena din cor cu care ne-am cunoscut in aceasta intalnire, mi-a impartasit ca au ramas frumos impresionati de caldura cu care au fost intampinati si ca ar mai veni. Apropo, am fost si noi invitati sa mergem la ei, ceea ce-ar fi super. 

In incheiere, as vrea sa spun slava Domnului pentru un timp frumos petrecut alaturi de copiii Sai, in care am putut sa ne bucuram si sa-I laudam Numele, caci merita!!!

(Sturza Alina, Cluj-Napoca)


Cluj… m-am simtit aproape de casa pentru ca am gasit oameni pe care ii cunosteam si asta m-a ajutat mult. Pentru mine oamenii fac un loc frumos si ma bucur mult ca am avut ocazia sa vin cu Corul Studentilor in misiune la voi la biserica. Multumim de invitatie si multumesc mult pentru tot ce ati facut pentru noi (mancare, cazare, turul orasului etc.) Mi-a placut mult ca ne-am pus name tags pentru ca imi era mai usor sa ma apropii de tinerii din Cluj vazandu-le numele pe ecuson.

Ideea cu grupele de discutii a fost faina si cred ca era si mai faina daca vorbeam pe subiect (cred ca de la oboseala eram toti cu capul in alta parte) dar macar am avut ocazia, in grupe si apoi la masa, sa mai discutam unii cu altii si sa impartasim ganduri: am putut sa il intreb cateva lucruri pe Ken ca sa imi explice mai pe larg despre lucrurile ce ni le-a zis la predica.

Am putut sa mai cunosc oameni noi si sa petrecem un timp relaxant impreuna. Multumesc mult tinerilor clujeni ca au fost sociabili si rabdatori cu noi (imi amintesc de cazari cand ma gandesc la rabdare) si ca daca am avut nevoie de ajutor ne-au ajutat!

Ne-am bucurat sa vedem ospitalitatea cu care ne-ati primit. Eu m-am bucurat de gazda ce am avut-o! A fost o scumpa si chiar cred ca Domnul a pregatit sa stau la Gabriela. M-am simtit foarte fain in compania ei si ii multumesc inca o data pentru tot. 

Duminica trebuia sa imi zic marturia si, daca tot nu am mai zis-o, predica de dimineata cuprindea ideea principala din ce vroiam sa zic (asa ca sa se vada ce fain lucreaza Duhul Sfant). Am ramas asa uimita si incurajata dupa predica! Mi-a placut si faptul ca am cantat impreuna, corurile reunite. Imi imaginam cum ne unim cu cerul sa ii aducem slava Domnului!

Domnul sa va binecuvinteze daruirea si sa va intareasca pe cale!

(Anca, Timisoara)


Personal, am invatat ce inseamna, la un alt nivel, realitatea: Biserica, Trupul lui Hristos… in care fiecare madular are functia lui si importanta lui… in care fiecare madular isi “canta” nota potrivita la momentul potrivit in concertul celor rascumparati, indifferent ca acea nota imbraca “haina” unei prajituri delicioase, a unui platou cu snitele, a unei primiri calduroase in gazduire… a unei incurajari si lista poate continua. 

Multumim tare mult, biserica draga! Domnul sa va rasplateasca atitudinea inimii si faptele minunate! Fie sa ne intalnim cu totii in fata Tronului Inalt din Cer, unde vor fi chemati toti cei care au crezut!

Domnul sa fie cu noi!

(Andreea Sebe) 

De |2016-03-10T14:40:23+00:008 dec. 2010|