Refugiul mulţumirii

Refugiul mulţumirii

Am mai trecut printr-un an pământesc, şi asta, pentru că, Duminică, am coborat din nou în camera ”noastră”, în locul nostru de refugiu din toate joile, la Masa Studenţilor. E uimitor cum un eveniment ce se repetă anual te ajută să conştientizezi schimbările survenite în caracterul tău, în comportamentul tău, în inima ta, să-ţi reaminteşti faptul că Domnul lucrează necontenit la pregătirea ta pentru cele veşnice, asta dacă-ţi doreşti şi tu această schimbare.

Şi aşa, coborând pe scări, mi-au revenit în minte imagini de la Masa Studenţilor 2009, şi mă întrebam unde mi-au dispărut incomoditatea, reţinerile vis-a-vis de a socializa cu ceilalţi semeni, unde a dispărut acea stingheră Nina? Timpul e important după cum vedeţi, şi trebuie să ne dorim schimbarea, să invăţăm să iubim mai mult, şi asta nu o putem face stând deoparte şi privind.

Ajunse jos, acompaniată de o colegă de facultate, care luase locul ”stingherei”, eram aşteptate cu zâmbete pe buze de surorile ce şi-au sacrificat timpul de dimineaţă, pentru a aranja mesele pline cu bunătăţi! A început frumos, până şi eu am fost surprinsă de acel ”la Mulţi Ani” cântat de aproximativ 200 de tineri pentru Rei al nostru. Aşa că, a fost o bucurie chiar şi pentru mine să-i cântăm într-un cadru atât de special şi intim, arătându-i dragostea noastră, şi faptul că pentru fiecare dintre noi, Rei, este un element foarte important al vieţii. Aşa a început totul, prin mulţumiri aduse Tatălui ceresc, şi un La mulţi ani pentru Rei. Ulterior, s-a dat Start-ul socializării, şi a ”sedării” papilelor noastre gustative! A fost totul minunat pentru mine, poate şi pentru faptul că Biserica Mănăştur a devenit ”casa mea” pământească, dar ştiu că o foarte mare contribuţie a fost adusă de ceilalţi tineri, care, de la Masa Studenţilor 2009 au continuat să interacţioneze cu mine, să mă cunoască, să lege prietenii.

Aşadar, în acea zi, mi-am însuşit rolul de gazdă pentru colega mea de facultate, încercând să o introduc în ”lumea” noastră, cu mult diferită de cea cu care este obişnuită. Nu a fost greu, Domnul a fost alături de noi, şi lucrurile au decurs foarte frumos.

Bucatele făcute de surorile din Biserică au fost excepţionale, încă mi-a rămas gândul la o prăjitură fină cu brânză şi jeleu deasupra! Mulţumim, dragi oameni, că aţi ales să investiţi în noi în acest fel, şi că ne-aţi oferit o zi minunată. Aşa cum spunea şi Rei, plăcerea aceasta de a gusta felurite mâncăruri a fost pusă de Domnul în noi, dar, să nu uităm că scopul acestor întâlniri este cu totul altul, unul de a socializa cu studenţii, cu tinerii veniţi, în vederea cunoaşterii lor, a nevoilor lor, mai ales că la început de an sunt mulţi boboci în căutarea unei biserici, a unei comunităţi în care să crească, să se dezvolte.

Amintiţi-vă că suntem ca mărgelele pe-un fir de aţă, una albă, una neagră, una verde, alta strâmbă, alta colţuroasă, una prea mare, alta prea mică, dar fiecare atârnăm pe aceeaşi aţă, toate mărgelele fiind legate şi susţinute de un singur şi acelaşi fir, să ne rugăm Domnului să ne elibereze de prejudecăţi, pentru a putea veni liberi la astfel de întâlniri, aşa încât să nu ridicăm ziduri între noi şi ceilalţi, şi să-l lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în relaţiile noastre.

Domnul să ne facă mai conştienţi că ceilalţi sunt responsabilitatea noastră!

Costiuc Nina G.

De |2016-03-10T14:40:07+00:001 nov. 2010|