„Îngerului bisericii din Mănăştur, scrie-i: „Ştiu faptele tale…””

///„Îngerului bisericii din Mănăştur, scrie-i: „Ştiu faptele tale…””

„Îngerului bisericii din Mănăştur, scrie-i: „Ştiu faptele tale…””

Acesta este contextul în care, în tabăra cu grupurile de anul acesta, ne-am propus să dezbatem o temă extrem de practică pentru viaţa unei biserici şi anume „MĂRTURIA BISERICII”. În perioada 10-12 septembrie 2010 aproximativ 100 de participanţi (adulţi şi un număr impresionant de copii) ne-am bucurat în decorul montan al văii Someşului Rece, de o vreme excelentă şi de sesiuni provocatoare pentru viaţa noastră de credinţă.

Cristi Ţiplea ne-a provocat să ne evaluăm mărturia ca biserică prin prisma funcţiilor bisericii: funcţia învăţării, a pastoralei şi a evanghelizării. Legat de învăţătură, în lumina exemplului bisericii din Laodicea, ne-am întrebat care sînt izvoarele bisericii noastre? Sîntem o biserică ce „cumpărăm” de la Hristos, „aur curăţit prin foc”, „haine albe” şi „doctorie pentru ochi”, sau ne facem „cumpărăturile” prin „mall-urile” lumii în care trăim. Odată ce am cumpărat „marfa” potrivită de la „negustorul” potrivit, avem cadrul necesar în care Cuvîntul poate rodi? Şi pilda semănătorului asta ne învaţă: „pămîntul bun este cel care aude Cuvîntul şi-L înţelege”, ori înţelegerea este posibilă în cadrul legăturii frăţeşti care dă substanţă funcţiei pastoralei bisericii. Dar „rodul” este pentru „trecător”, cel care încă nu a gustat ca să vadă ce bun este Domnul, aşa că o biserică fără evanghelizare este ca un pom fără rod, ca biserica din Efes aflată în pericolul luării de către Hristos a sfeşnicului de la locul lui, pentru că la această biserică funcţia evanghelizării aproape că lipsea. La fel ca şi pe biserica din Efes, Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă…

Daniel Darie ne-a slujit îndreptîndu-ne privirile spre relaţiile pe care le avem cu cei din lume în mijlocul cărora ne trăim viaţa… Ce spun ceilalţi despre noi? Văd în noi pe Hristos, astfel încît modul nostru de viaţă să-i determine să-şi îndrepte privirile spre Tatăl nostru care este în ceruri? Sîntem noi cei la care apelează după ajutor pentru că ne văd cu o mînă întinsă înspre ei? Străluceşte lumina noastră în mijlocul lor astfel încît vorbele sau faptele lor murdare să iasă în evidenţă atunci cînd ei se află în preajma noastră?… Grele întrebări, la care se poate răspunde doar cu o viaţă trăită în ascultare de Cuvîntul lui Dumnezeu, astfel încît mărturia noastră să fie un mod de viaţă şi nu un slogan electoral.

Seara am încercat un exerciţiu de analizare, pe grupuri, a celor şapte biserici din Apocalipsa, prin prisma funcţiilor bisericii cu care ne-am familiarizat în sesiunea de dimineaţă. Rezultatul a fost unul interesant, pentru că după ce am încercat să înţelegem cum anume evaluează Hristos cele şapte biserici ale căror „adunări generale” le-a prezidat, caz unic în istorie, întrebarea cu care am rămas a fost: oare ce i-ar scrie Hristos îngerului bisericii din Mănăştur, după adunarea generală?…

A doua zi dimineaţa Toni Bob ne-a dus pe vîrful muntelui pentru a vedea „perspectiva mărturiei bisericii”… Am comparat taberele cu urcuşul pe un munte. Văile sînt treburile noastre zilnice în care ne trăim viaţa. Dar din cînd în cînd este nevoie de o urcare pe munte pentru a vedea ce ne aşteaptă la capătul călătoriei noastre. Dumnezeu a făcut-o cu Moise pe muntele Sinai sau înainte de intrarea poporului în ţară, mai ales că lui nu îi era permis accesul… Domnul Isus a făcut-o cu ucenicii pe „muntele schimbării la faţă”, vorbind cu Moise şi Ilie despre sfîrşitul Lui pe care avea să îl aibă la Ierusalim… În această sesiune Toni a făcut-o cu noi pentru ca atunci cînd ne vom întoarce la ale noastre să nu uităm că noi sîntem ai lui Dumnezeu, în slujba Lui, pentru mîntuirea celor între care ne trăim viaţa…

Mircea Veja a încheiat tabăra, amintindu-ne la coborîrea de pe „platou” că trebuie să ne cercetăm, fiecare pe sine însuşi, şi aşa să ne „hrănim” cu trupul Domnului, ca să nu fim bolnavi, neputincioşi şi somnoroşi în cele spirituale, ci să avem o bună mărturie în familie, în biserică şi în societate…

Mulţumiri fie aduse şi celor de la bucătărie care ne-au hrănit trupurile pămînteşti, şi Lui Dumnezeu care prin arătarea Duhul Său cel Sfînt, prin unii înspre alţii, ne-a hrănit trupul dinlăuntru spre o rodire pe măsură în afară, astfel încît destinul nostru să fie alături de Stăpînul nostru: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” Matei 25:21

Radu Bocăniciu

De |2018-01-11T09:16:19+00:0023 sept. 2010|