Taurul de coarne

///Taurul de coarne

Taurul de coarne

Diluarea valorilor, relativizare, semne de-ndoială când este vorba de lucruri de maximă importanţă nu-şi au locul. Relaxarea nu trebuie să se instaleze în mintea nimănui atunci când este vorba de lucruri de viaţă şi de moarte. Nimic în lumea asta nu poate să ia locul pe care trebuie să îl ocupe în viaţa umană legământul cu Dumnezeu. Iar semnul distintiv al acestui legământ, hotărât de Dumnezeu însuşi este botezul în apă; aceasta este pecetea pe care noi o aşezăm pe viaţa noastră transformată de sîngele curăţitor al lui Isus Hristos, lucrul poruncit de Dumnezeu să fie făcut în faţa multor martori, cu funcţie de declaraţie publică de apartenenţă, nu la o grupare oarecare, la împărăţia lui Dumnezeu. Botezul mă legitimează să bat la porţile bisericii, care este ea singură împărăţia lui Hristos, să devin parte a lucrării lui slăvite, să pot să aduc singura roadă care să rămână. Orice model de trăire diferit aşează omenirea pe o temelie falsă, duce în hăţişuri, în pustia acestei lumi.

Calea VIEŢII a fost deschisă de însuşi mîntuitorul care a intrat în apa Iordanului, deschizător de cale, partea din Dumnezeu în legămînt, înfruntând ferm pe cei care tăiau inima oamenilor prin faptul că relativizau importanţa actului botezului. Stindard curat, purtat cu fermitate şi demn de urmat de orice trecător ocazional prin pustia lumii, radical diferit de orice iluzii ieftine, vândute ad-hoc, la colţ de uliţă.

Botezul ilustrează că a avut loc desprinderea din încrengătura interminabilă a învăţăturilor otrăvite a acestui veac nedemn şi înregimentarea în subordinea Lui, trăind plenar nobilul ţel al înfăptuirii mântuirii în propria viaţă mai întâi, iar apoi purtarea lui cu demnitae spre alţii. Huiduiala şi oprobiul lumii întunericului nu fac decât să crească compasiunea pentru o muncă mai asiduă, cu dăruire pentru cei din jur.

Dar a crede că starea de lucruri este „în regulă” fără botez, este trist, este privirea sălii ospăţului de-afară, neînţelegerea esenţei invitaţiei care a fost făcută, frica de salvare când te afli în braţele morţii, rămânerea în vechea stare în ciuda faptului că s-a înţeles pericolul. Dacă un astfel de eveniment ţi se prezintă uneori în nuanţe sumbre, nu te izola, nu face paşi mari înapoi, nu sta să măsori dezavantaje sau cîştiguri, scurta ta viaţă, aşa cum este ea este arena calificării tale, drumul înapoi duce la pierzare, provocarea este acum, apucă firul şi dă-i de capăt, să nu rămâi cu păreri de rău târzii în mâini, apucă taurul de coarne!

(Mircea Veja)

De | 2016-03-10T14:39:10+00:00 9 mart. 2010|